Aceasta e o postare cu multe înjurături, toate de înţeles
Citesc în ziar cum comisarul european pentru sănătate John Dalli, probabil violator de copii foarte urâţi şi de acelaşi sex în timpul liber, masochist înţelegător în experienţe sexuale tragice, tip care şi-a pierdut virginitatea respectabilă undeva la 24 de ani, un căcat din Malta, anunţă interzicerea totală a fumatului în toate locurile publice de pe teritoriul UE, cel mai probabil până la sfârşitul anului. Decizia e motivată de grija pentru sănătatea cetăţenilor. Să o sugi! Grija pentru sănătatea mea mă priveşte, pentru că dau bani pentru asta! Read more…
Politica Poeziei . 1
Ziceam aşa:
Ziceam că cea mai mare greşeală pe care o poate face un scriitor e să gandească. Şi o să sapi mai adanc ce-am zis aici.
De-a lungul timpului scrisul îşi formează singur un filtru care ştie să aleaga ce îţi este potrivit sau nu, ce îi este scrisului bun, potrivit si nu.
5 ani, 10 ani, 20 de ani.
La un moment dat filtrul separă perfect. Read more…
o sa intelegi si singur/a titlul atunci cand o sa ajungi la sfarsit
Am văzut pe facebook, pe o pagină oarecare – o întrebare “Cine are o puşculiţă şi ce salvează în ea?”. Cum am abilitatea de-a transforma orice în filozofic, m-am uitat îndelung la întrebare şi am încercat în slow motion să îmi dau un răspuns. Puşculiţa am, deci ce salvez? (Piticii s-au înşirat în linie dreaptă să dea la sapă confuzi în mina de aur.)
Nu. La mine toate sunt la perfect compus şi la condiţional optativ, prezentul este exclus de pe listă , deoarece mi-am dezvoltat teoria cum că pe ceva pe care nu pot pune degetul, lucrul stând sub nedefinit– înseamnă că nu există decât prin fugă, ea îl menţine ca pe un film vechi rulând desene la zecimi de secundă. Ori e totul prezent, ori e totul trecut şi viitor, nu pot întelege timpul altfel, am capacitaţi limitate.
Revenind. Ce am salvat şi ce aş salva?
Am salvat cunoştinţă de sine.
Am salvat poezii.
Am salvat amintiri.
Am salvat oameni – zic eu – nu, nu de la moarte, ci pentru mine, într-un egoism binefăcator.
Aş salva cu dorinţa să nu se transforme în ţărână.
sau
Aş salva cu dorinţa să se transforme în ţărână la timpul potrivit. Read more…
câine
citeşti şi
la jumătatea paginii începi să te gandeşti la ale tale
ca şi când ţi-ai aduce brusc aminte
de câinele din copilărie.
el intră pe uşă
şi te priveşte în ochi
ca înainte,
întrebând
ce înseamnă totuşi cuvântul ăla pe care îl ziceai cel mai des
şi cel pe care îl ziceai cel mai rar
- o întrebare pe lângă lecţie
la care nu te aşteptai – Read more…
Arta de a nu ajunge la nici o concluzie
Îmi amintesc un interviu cu Dan Bittman, în Academia Caţavencu pe stil vechi, în care Eugen Istodor l-a întrebat cu ce-l ajută să fie prezentator la Dănutz SRL. “Mă ajută să îmi cresc copii, să le ofer o viaţă liniştită şi şcoli bune”, spunea Bittman (citez din memorie). Iar eu mi-am dus mâna la bărbie şi am spus Hm…Da!, ca ziaristul Uhudşanski, din Viţelul de Aur. Ce viaţă le poţi oferi copiilor, ce educaţie le dai când tu te târăşti ca un vierme pentru bani, când eşti săptămână de săptămână umilit şi nevoit să socializezi cu tot felul de scursuri din lumea muzicii şi vieţii uşoare? Bittman nu e un tip prost. Read more…
poet, fără sex
lumea nu-nţelege.
lumea n-a-nţeles niciodată
decât daca a fost dat la televizor sub formă de ştire de ultima oră,
în rest
ne facem că vedem prin filtre de ţigări.
suntem sensibiloşi, romantici şi rasaţi
şi ceilalţi extrem de nepăsători şi curvari,
henry miller e un obsedat sexual,
din cauza asta toţi scriitorii de după el
luându-l drept model
au ajuns nişte nenorociţi
şi ca să vezi şi cei de dinaintea lui la fel
. cunostinţa universală este una . Read more…
eu vs. taximetrist
Într-o noapte de ger crunt, iau un taxi de la unirii până la mine, undeva în berceni. Aparatul de taxat a pornit odată cu maşina dar, undeva pe drum, s-a oprit. Probleme tehnice, mă linişteşte taximetristul şi conduce mai departe. La finalul cursei, îmi cere 25 de lei. Zâmbesc blând, îi întind 15 lei, mai mult decât face, oricum, şi dau să cobor.
“Şi dacă Read more…
Caraghioslâcuri din lumea mea mică
M-am gândit să adun câteva caraghioslâcuri care îmi trec prin cap uneori, poate nu caraghioslâcuri, ci dubioşenii sau amuzanterii ale firii…nici nu ştiu cum să le numesc.
• Există mereu prietenii care se mândresc că ce şi-au cumparat este mai ieftin decat ai putea să crezi vreodată , exemplu “Nici nu-ţi trece prin cap cât de puţin am dat pe asta”, există şi ăştia care nu-şi închipuie cum prima categorie poate să fie atât de neglijentă cu spusele, căci ei mereu s-au laudat cu cât de mult au dat pe un obiect şi cum că tu nu ai putea – nu sa iţi inchipui cam cât a dat pe el – ci să nu il poţi cumpara vreodată. Amuzantă este şi categoria celor care Read more…
Rolul protestelor în societate, explicat şi celor mai proşti dintre noi
Nu mă interesează ACTA. Nu mă interesează într-atât încât n-am nici o părere despre ea. Din câte mi-au explicat câţiva specialişti în Google, se pare că n-o să mai pot downlada filme şi muzică, plus alte câteva chestii legate de date personale. Nu mă interesează pentru că dacă n-o să mai pot da jos filme şi muzică, o să cumpăr. O să mă uit la mai puţine filme şi o să ascult mai puţină muzică, dar mai cu folos. În fine, se poate ca legea să fie chiar nashpa, repet, nu mă interesează. Dar aş vrea, dacă se poate, ca lucrurile să rămână ca până acum. Voi nu? Aşa că am semnat petiţia. Read more…
Noul nostru prim-ministru are cel puţin umor
Înainte să-mi fie prim-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu mi-a fost profesor. Am făcut cu el un semestru de Istoria Evreilor, foarte interesant de altfel. A venit doar la primul şi ultimul curs, de fiecare dată cu doi malaci îmbrăcaţi neinspirat la costume scumpe, destul de curioşi să afle cam ce aveau de discutat studenţii cu şeful SIE.
A venit doar la două cursuri în şase luni, aţi reţinut, da? şi de fiecare dată sala a fost plină. La început să vedem cu ce se mănâncă, apoi să vedem ce ne dă la examen. Când a apărut în sală la ultimul curs, s-a uitat lung – eram aceiaşi – şi spune: Read more…
