subcultura

Oana Nedelcu

Vom face tot ce putem pentru dumneavoastră. Nu trebuie să uitaţi acest lucru nici atunci când muriţi. Noi am făcut tot ce am putut pentru dumneavoastră – ecoul prăpastiei stă ca o plasă în stare să prindă neliniştea.

Am făcut minciuna pentru dumneavoastră,

Am făcut adevărul pentru dumneavoastră,

aziluri de bătrâni în care vă puteţi petrece tot restul vieţii.

Falsificatorul de fericiri se plimbă prin tramvai ca un vânzător de şerveţele – poate doriţi să vă ştergeţi lacrimile, doamnă, nimeni nu trebuie să ştie.

Ţineţi strâns sugativa în palmă, atingeţi cu ea tot ceea ce vreţi să ascundeţi.

Porţelanurile chinezeşti îşi aşteaptă autobuzul.

Încă o dimineaţă cu lumina puţină şi nu se va uita nimeni urât la noi.

În căutarea unei case regale.

În căutarea unei petreceri de gală.

Dar sub mască ce ascundeţi? căci se termină şi carnavalul.

La culcare, sub perna ca un dinte de lapte stă frica.

Aşteaptă omul să o dea în schimb pe ceva mai bun.

Un calmant pentru un somn liniştit şi totul va trece. Întunericul închide ca o regina nopţii înăuntrul său -

întâi o pleoapă,

apoi a doua.

Nu vă uitaţi în ochii oamenilor,

sunt plini de ciment

cu flori crescute prin crăpături – aşa plâng

- aşa visează.

Vom face tot ce putem pentru dumneavoastră.

Nu vă pierdeţi speranţa.

Uitaţi aici o biserică.

Uitaţi aici un iubit.

Un câine pe care să îl plimbaţi. Ceva care să se întoarcă.

Ceva care să nu plece.

Dar sub mască ce ascundeţi?

Ascundeţi singurătatea ca o urzică întorcându-se spre sine.

Ascund

creionul meu legat cu un cordon ombilical de biroul recepţiei.

Am mai completat încă o fişă

şi încă una.

Adorm cu fruntea căzută pe birou luându-l drept pântec.

Veţi face tot ce puteţi pentru mine?

Veţi face

puteţi

mine?