Nu mai suport! Mă întind, casc (de la o vreme mi-e un somn continuu), mi-e lene şi parcă România e mai nashpa ca ieri. Sunt aproape 19 ore de când stau pe facebook, încercând să culturalizez toţi proştii cu citate literare. Adică, uită-te la mâinile mele, sunt absurde, am deja 34 de like-uri, dar e nevoie de 50 ca să mă simt ultra-deşteaptă.
Dacă mă întrebaţi pe mine, cititul e mult supraevaluat. Suntem în secolul 21, formele de comunicare au evoluat, adică sunt mai simple, în secolul 21 e foarte simplu să fii deştept. Read more…
De multe ori m-am întrebat care ar fi reacţia lui Ceauşescu în faţa României de azi. Presupunând că s-ar trezi subit sau că s-ar întoarce din Cuba, după preferinţe, cum s-ar simţi în faţa unei ţări evident mai fericite, mai dezvoltate, mai deschise la minte etc. În faţa unei ţări care a reuşit să construiască nu mai puţin de o autostradă în doar două decenii. S-ar simţi prost sau şi-ar şopti în barbă, la fel ca ţăranul care a văzut girafa, “aşa ceva nu există” – apoi ar muri la loc? La urma urmei, oricât de cârcotaş ai fi, oricât de prost ar merge România, e dovadă de idioţenie, totuşi, să nu observi progresele din ăştia 21 de ani. Read more…
Jazz, pian, Chick Corea şi Gary Burton, marţi, 20 martie, bucureşti, sala palatului. Read more…
Mă spăl pe dinţi cu periuţă de aur si pastă ambalată în fildeş de elefant tânăr. Fac asta doar pentru că îmi permit, nu cred în adevăruri miraculoase. Dacă n-aş fi citit pe net că e de prost gust, mi-aş fi îmbrăcat dantura în platină, precum Snoop Dog. Nu suport întâlnirile de familie, aşa că mi-am angajat o sosie permanentă, mereu pe drumuri sau la întâlniri plictisitoare în locul meu. Dacă n-aş fi paranoic, nici nu m-aş ridica din pat. Astfel am constatat că o boală cu tendinţe periculoase ajută împotriva sedentarismului – banii îmi dau o viziune pozitivă asupra vieţii. Povestirile celuilalt eu despre întâmplările de acasă îmi trezesc zâmbete sincere şi imaginaţia unei mame profund îndurerate că nu m-a văzut de ani de zile. Mă uit cu ochi de sticlă în plasme ecolgice, mi-am cumpărat mâini telepatice şi un volan fără personalitate, negociez cu dumnezeu Read more…
Sunt momente în care mi-aş dori ca foamea să nu fie un instinct natural al organismului, să pot să aud într-o zi la ştiri: “Peste o sută de milioane de oameni au murit azi în România pentru că au uitat procedeul fizic de alimentare a corpului.”
În seara asta mă întâlnesc cu o persoană cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Şi pentru că e vineri, m-am gândit că o sa fie plin ochi peste tot. Aşa că am decis să fac o rezervare, să nu pierdem juma de oră prin frig căutând un loc. Dacă îmi veţi spune că am gândit inteligent, o să vă cred.
Azi am purtat următoare conversaţie – vă rog să mă credeţi pe cuvânt, e adevărată:
Eu: Vreau să fac o rezervare pentru seara asta, două persoane.
Ea (chelneriţă blondă, încărcând energie electrostatică prin frecatul degetelor de păr): Două persoane? – întrebarea vine cu o privire ciudată aruncată unei propuneri şi mai ciudate. Read more…
Acesta nu e un atac la adresa Bisericii. Ştim cu toţii felul în care e croită lumea, nu prea are rost să batem toba pe tema asta. Înţeleg importanţa bisericii în viaţa omului simplu şi sunt conştient că dacă n-ar fi ea, lumea s-ar îndrepta spre altceva generator de consecinţe similare. Şi nici de preoţi nu e vorba, îi consider oameni de rând în căutarea unei vieţi mai bune, ca noi toţi. Nici de călugării de rând, cei din mănăstiri uitate de lume, needucaţi şi bruţi în stilul de viaţă. Cu toţii sunt de înţeles, într-o oarecare măsură.
Există însa o categorie conducătoare a destinelor bisericii din România. Diaconi, episcopi, patriarhi, Read more…
Citesc în ziar cum comisarul european pentru sănătate John Dalli, probabil violator de copii foarte urâţi şi de acelaşi sex în timpul liber, masochist înţelegător în experienţe sexuale tragice, tip care şi-a pierdut virginitatea respectabilă undeva la 24 de ani, un căcat din Malta, anunţă interzicerea totală a fumatului în toate locurile publice de pe teritoriul UE, cel mai probabil până la sfârşitul anului. Decizia e motivată de grija pentru sănătatea cetăţenilor. Să o sugi! Grija pentru sănătatea mea mă priveşte, pentru că dau bani pentru asta! Read more…
Într-o noapte de ger crunt, iau un taxi de la unirii până la mine, undeva în berceni. Aparatul de taxat a pornit odată cu maşina dar, undeva pe drum, s-a oprit. Probleme tehnice, mă linişteşte taximetristul şi conduce mai departe. La finalul cursei, îmi cere 25 de lei. Zâmbesc blând, îi întind 15 lei, mai mult decât face, oricum, şi dau să cobor.
“Şi dacă Read more…
Nu mă interesează ACTA. Nu mă interesează într-atât încât n-am nici o părere despre ea. Din câte mi-au explicat câţiva specialişti în Google, se pare că n-o să mai pot downlada filme şi muzică, plus alte câteva chestii legate de date personale. Nu mă interesează pentru că dacă n-o să mai pot da jos filme şi muzică, o să cumpăr. O să mă uit la mai puţine filme şi o să ascult mai puţină muzică, dar mai cu folos. În fine, se poate ca legea să fie chiar nashpa, repet, nu mă interesează. Dar aş vrea, dacă se poate, ca lucrurile să rămână ca până acum. Voi nu? Aşa că am semnat petiţia. Read more…
