cred că e o tentaţie mare să o scrii aşa, pe “cioburi” (Cristina Nemerovschi)
Marius-Andrei Zbîrnea (AZ): bună…acesta va fi un interviu mai puţin uzual. de fapt nici nu văd altfel un interviu despre Sânge satanic, mai ales pe facebook.
AZ: mergând pe coperta 4 a cărţii tale, aflăm, fără a trece la lectura cărţii că Sînge satanic este, probabil, cea mai imorală şi mai misogină carte a unui autor roman. După cititul propriu-zis, cu precădere capitolul 19, pizde şi urmărind următorul pasaj Iubita mea e deşteaptă ca o vacă, frumoasă ca o capră, pofticioasă ca o scroafă, rebelă ca o curcă, agresivă ca o broască, dulce ca o iapă, este Sînge satanic o carte imorală şi misogină?
CN: cred că asta depinde în foarte mare măsură de cititor. de fapt, multe pasaje din roman sunt lăsate deschise interpretării cititorului… şi, din ce-am observat, a fost probabil un lucru inspirat, deoarece sunt, până în prezent, deja o mulţime de interpretări, care mai de care mai diferite 
; eu aş spune că este mai degrabă o carte amorală – personajul principal are o problemă în a accepta normele impuse de societate, de orice tip ar fi acestea, deci şi cele morale. totuşi, mă aştept să fie stigmatizată rapid cu calificativul “imorală” şi nu mă deranjează foarte mult acest lucru. dacă este misogină? aş spune mai degrabă anti-feministă… pe de altă parte, sunt cititoare care mi-au spus că au găsit în roman un imn de dragoste neasemuit de frumos adus femeii ). deci, cum spuneam, presupun că până la urmă totul depinde de cititor.
AZ: care este miza acestei cărţi? cine sunt cititorii? cine sunt duşmanii?
CN: stai că zice că e prea lung mesajul )
AZ: păi e greu să cuprinzi toţi duşmanii într-un singur mesaj de facebook. nu s-ar mai chema duşmani.
CN: stai că-l trimit în 2 părţi..
AZ: se poate spune că scriem istorie în presa culturală românească…:))
CN: tare întrebarea! :) cititorii pe care am mizat eu, de la început, sunt acei oameni nu neapărat cuprinşi într-o categorie anume şi bine delimitată de vârstă, ci mai degrabă oameni care se aseamănă în spirit: dezinvolţi, nonconformişti, rebeli, îndragostiţi iremediabil de libertate şi dispuşi să sacrifice orice pentru a nu şi-o pierde, oameni care cred în exprimarea personală, de orice tip dar în special artistică…. oameni fără fiţe, pe de altă parte, care nu vor să îmbrace un mesaj în haine de gală, ci să-l transmită aşa cum este el pe bune :)
CN: e adevarat, m-am adresat în special ascultătorilor de rock, pentru că aceştia ar trebui, cel puţin în teorie, să aibă aceste însuşiri – atitudinea aceea rebela a omului care nu acceptă idei de-a gata, norme & shit :)… duşmanii? 
:D nu stiu exact; probabil oamenii care se tem de ceea ce sunt şi încearcă toate metodele de a fugi din faţa propriului sine – se ascunde în spatele unor joburi corporatiste, petrec timpul liber în faţa televizorului care îi spală pe creier, citesc tabloidele, şi asa mai departe.
AZ: cartea poate fi privită atât ca un roman, dar şi ca o oglindăspartă ale cărei cioburi se reunesc la un moment dat prin cele patru personaje, M., R., B. şi D.? care e varianta mai comodă pentru scriitor, întregul sau puzzle-ul?
CN: mie mi-a fost mai uşor să o scriu, aşa cum bine ai remarcat, ca puzzle, dar având permanent în minte şi întregul; cred că e o tentaţie mare să o scrii aşa, pe “cioburi”, pentru că fragmentarea asta îţi dă ocazia de a scrie potrivit stării tale de moment. dar ştiu că sunt autori care preferă să scrie ca întreg, păstrând mereu în minte un plan al “acţiunii”. cred că puzzle-ul s-a si potrivit foarte bine în cazul Sângelui satanic, deoarece personajele sunt…mai neobisnuite si mai haotice J. cred ca explicatia ar fi aceea ca am ajuns sa cunosc foarte bine personajul principal, cel care, în definitiv, duce cu el întreg romanul, toate ideile, relaţionează cu celelalte personaje, şamd;
AZ: Sânge satanic a fost scris între 2006 şi 2009. totuşi nu se observă diferenţe de stil între capitole. care ar fi soluţia din laboratorul Cristinei Nemerovschi?
CN: cunoscându-l îndeaproape, mi-a dat o continuitate care s-a păstrat indiferent de trecerea timpului; cred că şi peste 5 ani, să zicem, aş putea să reiau romanul, şi implicit personajul, de unde l-am lăsat.
AZ: ţi-ai dori să reiei romanul?
CN: da, m-am gândit şi la asta. în Sânge satanic am centrat absolut totul în jurul lui M. şi, pe parcurs, am început să descopăr tot soiul de lucruri interesante şi despre celelalte personaje, privind prin ochii lui: despre R. B., D….cred că ar fi interesant să scriu o continuare din perspectiva unuia dintre celelalte 3 personaje.
AZ: eu aş alege-o pe D. că se maturizează (poate).
CN: haha…da, e o alegere interesantă; deci te-a atras personajul D. )
AZ: se poate spune, mai ales că aş putea să o educ în stilul meu.
CN: interesant!
AZ: acum am să citez un paragraf de care pot spune că am fost fascinat cu toate că eu nu ascult black metal. totuşi, un asemenea paragraf cu greu poate fi trecut cu vederea de un iubitor al zonei de metal, indiferent că e vorba de heavy, speed sau progressive. Totul este făcut din iubire, iar iubirea este înţelegere şi cunoaştere. Ştiu că numai în astfel de momente sunt aproape de adevăr, pentru că Adevărul nu este pentru ochii muritorilor, adevărul este ca black metal-ul, ai nevoie de pregătire înainte de a te apropia de el. cât este aici filosofie şi cât black metal/trăire brută?
CN: în primul rând, trăire brută. filosofia îi urmează de fapt, întreg romanul este construit din stări, şi abia mai apoi din idei şi acţiune. chiar s-ar putea considera că este, de-a lungul celor 300 şi ceva de pagini, o pledoarie pentru trăire personală şi brută şi pentru descoperirea triăirii şi acceptarea ei – nu trebuie să te ascunzi niciodată de ceea ce simţi, este, parţial, filosofia lui M.
AZ: crezi că un cititor nemetalist poate citi Sânge satanic, dincolo de literele negre pe fundalul alb?
CN: da, sunt convinsă, şi chiar am primit un feedback neaşteptat şi din partea unor nemetalisti cred că all that it takes este dispoziţia cititorului de a se lăsa în seama gândurilor şi trăirilor autentice, în timpul lecturii, de a nu intra în atmosfera romanului cu prejudecăţi, cu idei învăţate de la alţii; dacă îl va citi cu mintea eliberată pentru o clipă de diverse bruiaje, cred că sunt sanse mari să-l simtă şi să-i placă. şi poate, chiar, să devină mai interesat de metal, după ce citeşte Sânge satanic.
AZ: măcar la nivel de slayer şi megadeth dacă nu nargoroth şi immortal.
CN: da, exact the basics…
AZ: am citit în foarte multe locuri cartea ta. metrou, tramvai, canapea, aşteptând-o pe mama să iasă din minimarket, la gura metrou de la unirii. şi, totuşi, aspectul ăsta nu mi-a distras atenţia şi emoţia spre alte zone. cartea poate fi citită oriunde, oricând. unde ai scris cartea?
CN: şi eu am scris-o tot oriunde şi oricând am scris-o acasă, am scris la bibliotecă, foarte mult la terase sau în baruri, în vama veche, prin diferite oraşe pe unde am umblat, am scris un fragment chiar şi pe casă. e o experienţă plăcută să recitesc fragmente şi să-mi amintesc unde mă aflam în momentele în care le-am scris. e interesant cum, de fiecare dată, starea pe care o regăsesc într-un anumit fragment din roman îmi aminteşte imediat locul unde el a luat naştere. mi-a fost uşor să o scriu peste tot, a venit de la sine, cumva; acum am senzaţia că fiecare fragment a fost scris într-un anumit loc pentru că acela era cel ideal unde să fie scris. deşi n-am planificat nimic.
AZ: mă gândeam ce loc ţi-ar putea inspira ciopârţirea sosiei andreei bănică din visul lui M.:))…
CN: ) pe ăla l-am scris în vama veche. dar nu m-a inspirat vreo clonă a andreei prezenţa prin vamă. deşi, dacă aş fi căutat, cred că aş fi găsit destule.
VA URMA
