subcultura

Ştiţi de ce a reuşit Stalin în viaţă? Zbigniew Brzezinski spunea că a fost singurul dintre moştenitorii lui Lenin care a înţeles limita spaţiului sovietic. Eventual şi temporalitatea lui, pe care a încercat ulterior să o schimbe. A înţeles că imperiul URSS nu poate fi universal şi s-a concentrat pe clădirea lui în spaţiile cunoscute, spre deosebire de Troţki, care visa la o revoluţie universală. Precursorii lui Fidel Castro şi Che Guevara, Read more…

Te naşti şi, înainte să mori, ai vrea să fii iubit. Eventual, să trăieşti cât de cât bine, dar să fii iubit. Nasol e când iţi dai seama că ai făcut marele pas fără să însemni pentru ea mai mult decât un foarte bun amic. Şi hai să spunem că te-ai obişnuit cu viaţa asta decentă, cel puţin în ochii vecinilor, mergi cu bicicleta în Februarie ca să pui umărul la salvarea planetei Read more…

Florin Hălălău – Asigurări de viață, Brumar, 2011

Metafora asigurărilor de viaţă, o ironie la adresa lumii de astăzi este şi o modalitate de a supravieţui acesteia. Nedreptatea substituie de cele mai multe ori normalitatea: în ziua parastasului tău/ am primit în cutia poştală/ asigurări de viaţă/ m-am gândit/ că îmi scrie Dumnezeu/ să nu-mi fac griji/ că aţa e prea scurtă. Read more…

Titlu: Ulise şi jocul de şah/ Ulysses and the game of chess

Autor: Ofelia Prodan (traducere în engleză Florin Bican)

Editura: Charmides

Anul apariției: 2011

Număr de pagini: 117

Preț estimativ: 15 RON

Editor: Gabriel Ţărmure

Ulise şi jocul de şah este continuare firească a volumului În trei zile lumea va fi devorată , prin forţa narativă, dar şi prin creionarea mai accentuată a personajelor. Metafora jocului de şah nu este aleasă întâmplător, datorită universalităţii acestuia în timp şi în spaţiu. De aici, a rezultat, aş spune în mod firesc un tratat de istorie alternativă. Toate devin alternative, inclusiv cronologia, cu care Ofelia jonglează. Read more…

Singur împotriva tuturor. Ce faci când te trezeşti singur pe lume? Tatăl mort, mama te părăseşte. Munceşti ca un fraier o viaţă şi te trezeşti lefter. Coate goale. Mai târziu femeia care îţi naşte o fiică mută te părăseşte şi ea pentru unul cu bani. Faci pârnaie pentru că îl cafteşti degeaba pe-un tânăr despre care crezi că ţi-a violat fata. Dar prietene, sângele de pe lenjeria ei e un semnal că domnişoara a crescut. Read more…

     Când l-am cunoscut pe George Asztalos în carne şi oase la Tabăra de Poezie de la Sibiu şi Cisnădioara, am avut un mic şoc: unul din cei mai neserioşi poeţi români în viaţă era, de fapt, de o seriozitate soră cu sobrietatea. Am stat împreună 4 zile şi smulgeam vorbele de la el cu un cleşte conceput special pentru asta. Acest tip, ce poartă cu lejeritate în cârcă dublul vârstei mele, tăcut şi misterios, fumând cât pentru toţi la un loc, contribuie sănătos la frumoasa teorie conform căreia poezia de tip umoristic, având ca fundament poanta, ascunde o lume întoarsă pe dos, nevrozată, deprimată, cinică. Read more…

Se poate să crezi că viaţa te nemulţumeşte, se poate ca viaţa însăşi să te desconsidere, să crezi că iubirea şi-a terminat creditul, asemeni punctelor de la pompa de benzină şi totuşi, să se încăpăţâneze să te ţină, să te spele şi să te usuce pe părul tău răvăşit de ploile de vară. Se poate ca propriul tău corp să îţi mănânce ani şi nervi serioşi, într-o proporţie egală cu pozitivitatea sentimentelor tale materne, se poate ca el să arate bine Read more…

     Înghiţi-vă invidia, poeţi-super-star şi poetese veştejite, a apărut un poet nou, se numeşte Aleksandar Stoicovici şi publică volumul de poezie VINERI, la editura Herg Benet, care mai bine de un an patronează poezia tânără din România.  Read more…

Cornel Ungureanu prezintă, printr-o succintă prefaţă, câţiva din cei douăzeci şi unu de poeţi selectaţi pentru Antologia „Bijuterii din Piaţa Abundenţei”, apărută anul acesta la editura Brumar, sub ochiul critic al lui Marian Oprea. Cartea reprezintă o dovadă de istorie literară în zona Banatului din perioada anilor ’90. Desigur că majoritatea poeţilor antologaţi au dispărut de ani buni din peisajul literar românesc, unii dintre ei emigrând peste hotare, alţii renunţând efectiv la scris sau cel puţin la publicare. Să îi luăm pe rând şi să spunem câteva vorbe despre ei. Read more…

Titlu: Pe mâna femeilor

Autor: Felix Nicolau

Editura: Cartea Românească

Anul apariției: 2011

Număr de pagini: 165

Peț estimativ: 20 lei

Redactor de carte: Mădălina Ghiu

Am citit recent şi primul roman al lui Felix, Tandru şi rece, apărut la Cartea Românească în 2007. Dacă acolo elementele biografiste erau o cheie de boltă a cărţii, în volumul Pe mâna femeilor acestea sunt mult mai subtile. Felix Nicolau scrie un hiperroman, o carte în care autorul este regizorul care se distrează pe seama personajelor sale: puţin misogin, un pic feminist. Un adevărat master of puppets.

Umorul este linia continuă ce leagă cele două romane, iar societatea românească post-decembristă, care a interacţionat cu exteriorul este sursa nesecată de umor de bună calitate: or plăti ei italienii mai slab, da’ acolo e soare tot timpu’. După muncă, imediat ai tăiat-o pe plajă. D-aia şi umblă macaronarii cu nasu’ pe sus –păi dacă le e pula mereu sculată de la căldură? Le vine până la bărbie şi le-o ridică uite aşa. Nu-i bai că femeile lor e nasoale. Ţi se scoală acolo şi vii să fuţi aici, în concediu.

Felix Nicolau decorează romanul sau capotele cu un play-list variat mergând de la Axel Rudi Pell, KISS sau Motley Crue, până la Paraziţii, Cri-Gri sau Gică Petrescu: jupâne, pe mine mă cam oboseşte! Rămân la ăia vechi: Def Leppard, Kiss, The Who etc. Au explozie şi claritate. Sau uite, dacă vrei nişte d-ai noştri, bagă un ochi pe youtube la Margento cu Hora asymtotică, ori la Cri-Gri.

Autorul propune fiecăruia dintre cititori crearea propriului său roman, oferindu-i piesele de tangram, fiecare variantă, fiecare mulaj dă naştere unei alte cărţi. Aceleaşi personaje îmbracă diferite haine, aceleaşi situaţii se petrec din diverse unghiuri cotidiene/ireale.

Despre romanul Pe mâna femeilor, criticul Radu Voinescu spunea că România profundă postdecembristă şi-a găsit în acest condei inteligent un critic redutabil, poate observatorul cel mai necruţător dintre romancierii momentului. Felix Nicolau este un scriitor care vede enormul şi simte monstruosul.