Nu cunosc situaţiile din Bulgaria, Uzbekistan sau Uganda, deci nu pot fi sigur, dar cred că presa din România e singura care reuşeşte să te ţină complet neinformat. Atunci când te trezeşti şi n-ai chef decât să te scarpini sau să decojeşti o banană, intri pe internet şi citeşti ziare din România. Nu vei afla nimic. Nu mai există ziarist român care să relateze o ştire fără să-şi dea cu părerea, plătită sau nu, şi s-o transforme într-un amalgam din care nu mai poţi să-ţi dai seama cine a înjurat primul în Parlament, ce judecător a eliberat vreun mafiot sau ce se mai întâmplă cu Legea Sănătăţii. Presa scrisă practic nu contează, online-ul e o adunătură de cerşetori agramaţi – peste tot vezi Senzaţional, Şocant, Terifiant, Bombă. Pe la începuturi, am luat ţeapă de câteva ori, am zis că dacă tot e ştire-bombă e ceva de capul ei, dar m-am înşelat. Mi-am pus speranţele într-o informaţie inedită care nu numai că lipsea, dar era scrisă şi prost. De atunci nu mă mai uit, dar nu cred că am ratat ceva. Read more…
De multe ori m-am întrebat care ar fi reacţia lui Ceauşescu în faţa României de azi. Presupunând că s-ar trezi subit sau că s-ar întoarce din Cuba, după preferinţe, cum s-ar simţi în faţa unei ţări evident mai fericite, mai dezvoltate, mai deschise la minte etc. În faţa unei ţări care a reuşit să construiască nu mai puţin de o autostradă în doar două decenii. S-ar simţi prost sau şi-ar şopti în barbă, la fel ca ţăranul care a văzut girafa, “aşa ceva nu există” – apoi ar muri la loc? La urma urmei, oricât de cârcotaş ai fi, oricât de prost ar merge România, e dovadă de idioţenie, totuşi, să nu observi progresele din ăştia 21 de ani. Read more…
Nu mă interesează ACTA. Nu mă interesează într-atât încât n-am nici o părere despre ea. Din câte mi-au explicat câţiva specialişti în Google, se pare că n-o să mai pot downlada filme şi muzică, plus alte câteva chestii legate de date personale. Nu mă interesează pentru că dacă n-o să mai pot da jos filme şi muzică, o să cumpăr. O să mă uit la mai puţine filme şi o să ascult mai puţină muzică, dar mai cu folos. În fine, se poate ca legea să fie chiar nashpa, repet, nu mă interesează. Dar aş vrea, dacă se poate, ca lucrurile să rămână ca până acum. Voi nu? Aşa că am semnat petiţia. Read more…
Înainte să-mi fie prim-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu mi-a fost profesor. Am făcut cu el un semestru de Istoria Evreilor, foarte interesant de altfel. A venit doar la primul şi ultimul curs, de fiecare dată cu doi malaci îmbrăcaţi neinspirat la costume scumpe, destul de curioşi să afle cam ce aveau de discutat studenţii cu şeful SIE.
A venit doar la două cursuri în şase luni, aţi reţinut, da? şi de fiecare dată sala a fost plină. La început să vedem cu ce se mănâncă, apoi să vedem ce ne dă la examen. Când a apărut în sală la ultimul curs, s-a uitat lung – eram aceiaşi – şi spune: Read more…
În duminica aia de acum două sau trei săptămâni, când s-au bătut ultraşii cu jandarmii şi oamenii protestau paşnic puţin mai încolo, am fost şi eu. Prima dată am coborât la unirii, unde era gaz din plin şi oameni alergând spre toate colţurile, dar nu ne-au lăsat să ieşim, aşa că am luat următorul metrou spre universitate. Într-un final, am ajuns în partea cu spitalul Colţea şi, după cinci minute, au început să ne alerge jandarmii, să arunce cu gaze, în fine, era un mic haos acolo. În celelalte părţi, oamenii protestau paşnic.
Aş vrea să fiu clar, ce am trăit eu acolo a fost un căcat, adică nimic. Read more…
Sunt de stânga, ca orice tânăr sub 30 de ani care se respectă. Sunt pacifist, multiculturalist, încurajez cu pasiune experienţele sexuale de orice fel. Mi-am cumpărat periuţă de dinţi biodegradabilă şi am renunţat la carne după ce o prietenă mi-a explicat cât de cool e să te caci verde leguminos. Nu dăunează mediului. Nu înţeleg de ce mai există bărbaţi care nu merg la salon, ieri am văzut un tip cu păr pe picioare. Dezgustător. Parcă am fi în evul mediu. Ţin să anunţ că plânsul alături de gagici la filmele romantice e la modă încă din 2010. Hellooooooo!!!!!! Read more…
Legalizaţi drogurile uşoare şi lăsaţi în pace etnobotanicele, astea sunt lupte pierdute din start. Cine vrea să fumeze va fuma, iar cine e suficient de prost să moară din asta, va fi suficient de prost să moară şi din altceva.
Paradoxal, pentru o ţară în care se întâmplă tot felul de porcării, România are o grămadă de restricţii, Read more…
Aş vrea să fiu clar de la început – această publicaţie este neutră din punct de vedere politic!
Duritatea articolului precedent m-a determinat să iau un pic de atitudine şi să mă transform în “avocatul diavolului”, pentru a echilibra balanţa, dar şi pentru că unele afirmaţii ale domnului Alexandru Petria sunt absolut deplasate. Read more…
Uite ca a venit si ziua in care ma intreb daca in Romania nu e mai bine fara reforma. Adica politicienii bat recordul mondial in logica si transforma tara asta, care cred ca are mai mare nevoie de reforme valide si bine conturate decat Uganda sau Iran, intr-un loc in care ziua de ieri ti se pare mereu mai buna. E o performanta si asta. Nu inteleg de ce nu ne inscriem in Guiness Book, am castiga notorietate, un oarecare respect, mai ales acum, cand Hagi se face de cacat pe la Galatasaray, iar Ilie Nastase e indragostit de o infractoare.
Lucian Boia, unul dintre cei mai buni si mai apreciati profesori de istorie din Romania, cu siguranta cel mai original, si un scriitor pe masura, pentru multe categorii de varsta si de intelect (mai putin pentru astia din Guvern, se pare), e obligat sa se pensioneze. Pentru cei care nu il stiu, aveti mai jos informatii si argumente valide pentru care ar trebui sa regretam multe in Romania, daca nu chiar totul.
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/jos-boia-traiasca-reforma
E urat. Afara, in casa, e urat in suflet, pisica simte si zgarie. In zilele astea, cand Dumnezeu nu vede Romania, trebuie sa o vedem noi, sa o vedem frumos, sexi, sa o punem pe Romania sa danseze la bara, sa o facem sa se simta frumoasa, fiecare cu ce are, ganduri bune, munca, barfe de bun simt, literatura sau autostrazi. De ce sa te tai la degete curatand cartofi?, m-am intrebat. In mana tineam pliantul cu “Doneaza sange”. Salveaza vieti, dar cel mai greu in treaba asta e cand viata se cere salvata, implora, cade in genunchi, tu vrei sa o salvezi pentru ca poti, dar Centrul nu vrea. Centrul de Transfuzii Sanguine se opune, iti spune ca nu esti destul de bun sa salvezi vieti, Centrul te baga in ma-ta, n-are timp de tine. Centrul bea cafea si imi recomanda acelasi lucru. “Cumpara-ti o cafea si asteapta!” Astept. S-a cam terminat programul, fara adeverinta de la serviciu nu se poate, dar asta trebuie s-o ghicesti, nimeni nu e fraier sa te anunte inainte. Ma pierd intr-o cladire mult prea complicata, vreau sa plec, rasul degenerat al doctoritei cu ochelari ma acompaniaza un etaj. N-am donat sange, n-am salvat nici o viata, desi afisul imi cerea insistent tocmai asta.
