subcultura

Nu te lasa. Nu vrea, si cu asta basta. Si nu doar atat. Contrar trendului European, Romania nu te lasa sa te lasi de fumat, desi iti ingreauneaza serios situatia, ca intr-un fel de ritual sado-masochist. Trebuie sa ai o ocupatie, in timp ce nu te plictisesti. Romania e un mic si netalentat papusar intr-o drama discutabila.

Autoritatea Nationala pentru Integritate a inceput sa controleze averile liderilor de sindicat. Habar n-am daca e o decizie politica si nici nu conteaza. Nimeni n-a fost arestat, persecutat, nici macar calomniat. Cu toate astea, toti liderii, acesti cei mai smecheri oameni din Romania, au facut scandal, pentru simplul fapt ca le-au aparut averile babane in presa. De ce sa faci scandal pentru asta? Patriciu face scandal? A, sau se gandesc ca o sa fie nevoie sa le si justifice…

Dupa mega protestul declansat de soferii razvratiti impotriva companiilor de petrol, acestea din urma s-au conformat, au analizat situatia si…au scumpit iar benzina, ieri. Se vede faptul ca suntem o natie de protestatari, pentru ca in loc de un boicot general, sa zicem, de o saptamana, soferii au ales sa chinuie casierele de la pompe, platind cu maruntis. De parca ar conta cu ce fel de bani platesti, atat timp cat platesti. Dar e greu sa faci protest, ar trebui sa mergi cu metroul cateva zile, lucru inacceptabil in secolul XXI.

Primariile, primarii, guvernul, doctorii o tin langa cu interzicerea consumului de etnobotanice. Ultima stire e chiar tare: cica autoritatile or sa inceapa sa monitorizeze consumatorii de astfel de produse. Dar heroina, intreb, heroina? Pe ea de ce nu o monitorizeaza? Chestia asta “hai sa dam in consumatorii de tutun si droguri usoare” o sa ne determine pe toti sa mergem in parcul IOR sa cumparam bile de heroina, ca niste dependenti fara speranta ce suntem.

   ***

   În curând va începe un an nou universitar; în curând studenţii vor merge la cursuri cu  ochii umflaţi de pumnii nesomnului. Unii vor veni direct de la vreo sindrofie, alţii vor veni direct de la vreun job de noapte, alţii se vor duce după cursuri la vreo sindrofie, alţii vor merge după cursuri la vreun job de noapte. În curând, prieteni, studenţii vor avea dinamite în piept iar sângele lor va arde ca un fitil. Haideţi să ne gândim puţin la caloriile arse din căminele studenţeşti în timpul frumoaselor tăvăleli. În curând va începe un an nou, în curând caloriile vor arde în căminele studenţeşti precum odinioară ardeau vrăjitoarele pe jarul inchiziţiei.

***

   Iubirea bate Moartea. O bate de-i sună apa-n cap, îi dă scor. Iubirea-Moartea, un fel de meci de fotbal Brazilia-Lichtenstein. Iubirea bate Moartea, dovadă  că acum mulţi ani, când bărbatul mamei mele, respectiv tatăl fraţilor mei, şi-a băgat demisia în ea de viaţă şi a semnat un contract cu veşnicia, eu am primit această veste de la o fată după care eram nebun. Iubirea bate Moartea sau cel puţin frica de Moarte. Când domnişoara mi-a zis “a murit tatăl tău” eu m-am gândit “doamne, cât este de frumoasă” şi alături de ea Moartea a pălit iar bătrânul meu părea că pleacă într-o călătorie lungă, dar din care avea să se întoarcă cândva. Iubirea bate Moartea şi asta pentru că acţionează ca un sedativ al durerii. Azi mergem pe silogisme logice. Iubirea bate Moartea. Iubirea=Viaţă. Viaţa bate Moartea.

***

   În Franţa, borfaşii primesc mâncare şi un litru de vin zilnic, în România borfaşii conduc ţara.

***

   Ca şi cum m-aş prăbuşi de la etajul 10 unde locuieşti tu şi în cădere aş vorbi cu ceilalţi locatari despre cât de superbă eşti, despre vreme şi despre cursul valutar.

de Iulian Necula

Si mai trece o seara…. Gajaie maneaua prin pereţi de pleacă si varu’, saracu’. Schimbi canalele ca pe ciorapi, si nu intelegi abolut nimic. Vine doctrina pleacă doctrina. E ca maneaua aia cu Hai la Medgidia, haide la Constanta. Intre doctrine, mai apare cate o domnisoara, ii cade sutienu, se revarsă sfarcu, se desface punga cu plastic de mii de euro. Stai si te uiţi la TV. Scade leafa, creste impozitu, vine FMI pleacă Femei. Si intre toate astea mai oracaie si ala micu. Intreabă ce-i cu ala de-si pierde gagica. Incerci sa-i explici ca asta e problema cantautorilor cu talent si fara scoală. Pierd gagici, câştiga duşmani. Te desprinzi de Realitatea, de buzele lui Gadea, de România te iubesc dar nu prea, si te scufunzi in a-i povesti copilului de ce se cânta de duşmani, de ce se taie suvita, de ce se aude pe fundal “Domnule Gadea… Domnule gadea”. Iti răceşti gura de pomana incercand sa adormi un copil in timp ce el se uita la Ud rea si parca i se face foame, il mananca gingiile. Colac peste pupăza, a venit nevasta, era închis la epilat. Si-a luat un BIC. In seara asta avem program, după Badea rupem baraca. E simplu, e România, e cu tehnologie multa.

de Cristina Crăete

Eu când o să mor o să fiu cu cel puţin 25% mai fericită pentru că nu am murit mai devreme. Important este să adaugi, nu să scazi procentul pentru că omul de rând se simte. Domnule, am ajuns la vârsta aia la care simt nevoia să protestez! Mă ambalez mai usor, mă ia de jos de la tălpi până mi se face părul vâlvoi, mă iau la trântă cu toţi, le bag mâna-n gât şi le spun cum mă cheamă. Nu, că nu mai merge aşa! Au încercat unii cu funcţii să mă facă, dar le-am spus: „Nu daţi că trag!” şi au dat. Dimineaţa deschid ochii mai treji decât odinioara. Nu beau cafea, in schimb manânc ciocolată cu 70%, 80% şi 85% cacauă, există cu mai mult? Conţinutul de antioxidanţi naturali mă face mai fericită în faţa morţii cu cel puţin 25% şi mai puternică în luptă cu Omul. Când cartonul cu ouă clocite se termină fug acasă să meditez. Cu ochii larg închişi mă uit la fruntea mea obosită de proteste închipuite şi leg sinapsele plesnite, aflate la km 0 între un neuron şi alt neuron. Să vă zic eu ce zice UE cu litere mari despre români? Că nu ne-am obişnuit cu protestele, că abia ne facem încălzirea şi băgăm aer condiţionat. Aşa nu merge, aşa tragem curent şi ne dor urechile şi capul. Hai mă să protestăm mai mult! Intelectual, nu zic altfel.

de Iulian Necula

Se facea ca nu aveam chef de nimic. Afara ploua, in casa pustiu. Stateam si ma gandeam ce dracu’ sa fac sa alung rutina. Imi trece prin cap sa ma uit la un documentar. Intru pe net si caut. Gasesc niste fragmente din Memorialul durerii. Ma uit, ma mai uit o data, si ma hotarasc, el e. Dau sa descarc si ma trezesc cu vreo 36 de episoade. Grea incercare. Dau drumul la primul episod si ma prinde.Imi trezeste pasiunea pentru istorie, repulsia fata de comunism, fata de jivinele securiste, admiratia fata de luptatorii anticomunisti. Se derlueaza in fata mea o mare de suferinta, ani de temnita grea, lacrimi in celule si lacrimi in afara lor, familii stramutate in locuri in care nici iarba nu creste, batai si umilinte greu de suportat pentru orice om. Trec episoadele si admiratia mea pentru partizani devine tot mai mare. Realizez ca in tara asta au existat mereu generatii dispuse sa moara cu arma in mana pentru idealurile lor, sa isi apere credinta cu pretul vietii, al integritatii corporale si chiar mentale. Au existat oameni dispusi sa-i sustina, sa-i apere sa-i ajute cu riscuri poate chiar mai mari, cu repercursiuni aspura lor si asupra celor apropiati. Sunt socat de atata cruzime dar in acelasi timp sunt uimit de indarjirea si devotamentul cu care au luptat acei “baieti din munti”. Imi dau seama ca acest documentar reprezinta pe langa o reparatie istorica absolut necesara, si o palma data noilor generatii. O palma grea pe care am primit-o in timp ce vocea unui combatant se ineca in lacrimi, marturisindu-si schingiuirea. Mi-am dat seama ca suntem o generatie lipsita de idealuri, lipsita de vise, si in viitor lipsita de glorie. Un gri monoton cand puteam sa fim un alb pur. Avem acces la informatie asa cum aveau ei acces la aer. Suntem liberi sa gandim, sa ne exprimam, sa actionam, pentru ca UNII CA EI au murit in ‘89. Nu ne pasa. Ne lasa reci patimile lor pentru libertatea noastra. Suntem o generatie adormita. Dormim in nepasare, ne afundam in anonimat. Dormim fara sa visam…

Undeva prin anul 1957, prezenta Armatei Rosii prin Romania incepuse sa devina stanjenitoare si Gheorghiu-Dej s-a gandit la un plan simpatic de a o face sa plece: apeland puternic la principiul autodeterminarii si pledand pentru evolutia diferita a sistemului comunist in statele din Europa de Est. Cu alte cuvinte, devenise adeptul tezei conform careia fiecare stat trebuie sa aiba o modalitate proprie de abordare a comunismului. Si lui Dej i se cam acrise de prezenta militarilor rusi in Romania asa ca s-a gandit…  L-a pus pe Emil Bodnaras (agent dublu, omul care reusise sa cada mereu in picioare in luptele urate din interiorul partidului)  sa lanseze discutia in prezenta lui Hrusciov. Daca Hrusciov zicea da, Dej lua meritele. In cazul unui raspuns negativ, ideea ramanea a lui Bodnaras. Si l-au invitat pe Nikita in Romania, l-au dus la vanatoare si i-au dat sa bea vinul lui preferat, Galbena de Odobesti (care era un vin dat dracului, din cate am auzit). Dupa ce l-au imbatat pe rusnac, Bodnaras s-a ridicat timid si a inceput sa vorbeasca. Hrusciov s-a inrosit, a dat cu pumnul in masa si le-a zis: “Daca nu eram noi, voi nu existati!”. Si a plecat. Bodnaras n-a patit nimic, evident…  Armata Rosie s-a retras in ’58, dar din alte motive.

Tot in timpul “domniei” lui Hrusciov, Moscova s-a gandit la un plan de crestere a productiei in toate domeniile, ceva asemanator planului chinezesc de depasire a civilizatiei Occidentale in 15 ani. Si au inceput propaganda prin tara, pe la TV, au infierbantat populatia. Pe un primar din provincia Ryazan l-au infierbantat asa de tare, incat in anul ala a raportat productie dubla de carne in orasul lui.  L-a chemat Hrusciov la Moscova, l-a decorat, l-a dat la TV. Luat de val, primarul a anuntat dublarea dublarii productiei pentru anul viitor si Hrusciov l-a facut erou al muncii socialiste. Ajuns acasa, si-a dat seama ca taiase toate vitele de pe raza provinciei, ba mai si cumparase de prin alte parti doar sa realizeze primul plan. Taranii au ramas fara vite sa lucreze pamantul, Hrusciov era sa fie decapitat politic, bugetul il cheltuise…  In anul urmator s-a sinucis. Un comunist onorabil, nu-i asa? Cam prostanac, dar onorabil.

PS: Ambele intamplari sunt reale.

Romania a avut un comportament complex in relatia cu evreii stabiliti pe teritoriul ei in secolul al XIX-lea. Situatia era si mai complicata, avand in vedere ca Principatele Unite adaposteau cel mai mare numar de imigranti evrei, dupa Imperiul Tarist, aproximativ 270 de mii. Atitudinea populatiei de rand era in mare parte una antisemita, dar interesante sunt motivele care au dus la aceasta. Miturile “evreului imaginar”, asa cum se exprima Andrei Oisteanu, sunt vechi si s-au pastrat in constiinta oamenilor. Aceste mituri sunt atat de natura fizica, cat si sociala sau politica. Nu trebuie uitata componenta crestina, ortodoxismul considerand poporul iudaic ca popor deicid.
Exista o prejudecata puternica, existenta in toata Europa, in legatura cu un miros pestilential emanat de evrei, acuzati fiind ca traiesc in mizerie. Desi in ritualul iudaic este frecventa folosirea baii, acest lucu era privit de romani ca fiind suspect. “Se intelege ca jidanii habotnici sunt spurcati, altfel ei n-ar veni in fiecare zi sa se spele”. La presupusul miros urat se adauga si un exces de ceapa si usturoi din dieta evreiasca, o alta prejudecata care ducea la marginalizarea acestora in societate.
Evreul era privit in mentalul romanesc ca fiind istet, insa viclean si parsiv. Principalul motiv al acestei situatii a fost constituit de conceptia taranului roman in ceea ce priveste munca. Aceasta era asociata exclusiv cu efortul fizic. Prin urmare, activitatile de negot practicate de evrei era percepute din start ca hotii, nu datorita necinstei persoanelor de religie iudaica, cat neincrederii romanilor in acest mod de a-ti castiga existenta. Prin urmare, in mentalul colectiv romanesc, inteligenta presupus nativa a evreilor era asociata cu necinstea, hotia si viclenia acestora. “Daca vrei sa inseli un evreu, trebuie sa te scoli foarte devreme”. Eminescu aprecia insa ca “datorita regimului de segregare si persecutie sub care traiau evreii in diferitele tari ale Europei, din Evul Mediu si pana mai ieri, s-au creat deprinderi ale neamului, multe scaderi de caracter, care s-au adaugat la calitatile pe care evreii le vor fi avand de la stramosii lor”. Trebuie mentionat insa, ca Eminescu reprezinta una din vocile importante ale antisemitismului in perioada moderna. Cu siguranta ca si Biserica isi are partea ei de vina in ce priveste situatia evreilor, in special Biserica Ortodoxa, care poate fi acuzata usor de practicarea unui antisemitism camuflat. Considerarea evreilor ca poporul ucigas al lui Isus Christos, asocierea evreilor cu caracterele diavolesti, cat si cu cea a tradatorului lui Isus, Iuda Iscarioteanul, a dus la un conflict intre cele doua religii, pe care preotii crestini nu s-au grabit sa-l inchida.
Membrii marcanti ai generatiei pasoptiste, ca Radu Rosetti, Alecu Russo si , mai tarziu, Constantin Radulescu Motru, au tiparut mai multe lucrari cu privire la caracterul poporului roman. “Poporul roman nu e cuprins de fanatism religios, din contra, cei care il acuza de intoleranta sunt fanatici.” B.P. Hasdeu considera ca religiozitatea si nationalismul romanesc sunt prezente mai mult in vorbe decat in fapta, in concluzie, nu poate fi vorba de o intoleranta religioasa sau etnica a romanilor. Aceste teorii vor influenta mai tarziu, chiar si persoane de religie iudaica. Carol Kluger spunea, in 1926 : “toleranta si bunatatea sufleteasca a poporulu roman constituie latura sa nobila.” Aceste teorii pro-tolerante sunt insa contrazise, in realitate, de atitudinea efectiva a acestor personalitati fata de evrei. Iudeii erau tratati, daca nu cu dispret, in cel mai bun caz cu mila si dezgust.
In 1878, Congresul de la Berlin a venit cu presiuni occidentale, in special din partea Frantei, de acordare de drepturi populatiei evreiesti. Aceste presiuni trebuiau sa aiba rezultat- altfel independenta noilor state nu era recunoscuta- si au avut. Serbia si Bulgaria au acceptat conditiile, Romania a refuzat partial. Problema drepturilor evreilor din Romania va mai dura pana in anul 1919.

Doi caini s-au internat pe proprie semnatura la sanatoriu, fiind dependenti de latrat la Luna.

Azi noapte, niste baieti incercau sa impresioneze niste fete povestindu-le despre Samuel Beckett. Neavand masina, s-au hotarat cu totii  sa-l astepte pe prietenul Godot, urmand sa plece impreuna in club.

Luna parea un inel aseara, numai buna de facut cascadorii cu motociclete.

Undeva, in Romania, secretarele unei primarii primesc 400 RON in fiecare luna sa-si cumpere vitamine.

In fine, cine nu poate plange si vrea sa faca asta, poate sa-si cumpere “Lacrimi artificiale”. Se gasesc in orice farmacie.