Mă spăl pe dinţi cu periuţă de aur si pastă ambalată în fildeş de elefant tânăr. Fac asta doar pentru că îmi permit, nu cred în adevăruri miraculoase. Dacă n-aş fi citit pe net că e de prost gust, mi-aş fi îmbrăcat dantura în platină, precum Snoop Dog. Nu suport întâlnirile de familie, aşa că mi-am angajat o sosie permanentă, mereu pe drumuri sau la întâlniri plictisitoare în locul meu. Dacă n-aş fi paranoic, nici nu m-aş ridica din pat. Astfel am constatat că o boală cu tendinţe periculoase ajută împotriva sedentarismului – banii îmi dau o viziune pozitivă asupra vieţii. Povestirile celuilalt eu despre întâmplările de acasă îmi trezesc zâmbete sincere şi imaginaţia unei mame profund îndurerate că nu m-a văzut de ani de zile. Mă uit cu ochi de sticlă în plasme ecolgice, mi-am cumpărat mâini telepatice şi un volan fără personalitate, negociez cu dumnezeu Read more…
Sunt momente în care mi-aş dori ca foamea să nu fie un instinct natural al organismului, să pot să aud într-o zi la ştiri: “Peste o sută de milioane de oameni au murit azi în România pentru că au uitat procedeul fizic de alimentare a corpului.”
În seara asta mă întâlnesc cu o persoană cu care nu m-am mai întâlnit până acum. Şi pentru că e vineri, m-am gândit că o sa fie plin ochi peste tot. Aşa că am decis să fac o rezervare, să nu pierdem juma de oră prin frig căutând un loc. Dacă îmi veţi spune că am gândit inteligent, o să vă cred.
Azi am purtat următoare conversaţie – vă rog să mă credeţi pe cuvânt, e adevărată:
Eu: Vreau să fac o rezervare pentru seara asta, două persoane.
Ea (chelneriţă blondă, încărcând energie electrostatică prin frecatul degetelor de păr): Două persoane? – întrebarea vine cu o privire ciudată aruncată unei propuneri şi mai ciudate. Read more…
Acesta nu e un atac la adresa Bisericii. Ştim cu toţii felul în care e croită lumea, nu prea are rost să batem toba pe tema asta. Înţeleg importanţa bisericii în viaţa omului simplu şi sunt conştient că dacă n-ar fi ea, lumea s-ar îndrepta spre altceva generator de consecinţe similare. Şi nici de preoţi nu e vorba, îi consider oameni de rând în căutarea unei vieţi mai bune, ca noi toţi. Nici de călugării de rând, cei din mănăstiri uitate de lume, needucaţi şi bruţi în stilul de viaţă. Cu toţii sunt de înţeles, într-o oarecare măsură.
Există însa o categorie conducătoare a destinelor bisericii din România. Diaconi, episcopi, patriarhi, Read more…
Citesc în ziar cum comisarul european pentru sănătate John Dalli, probabil violator de copii foarte urâţi şi de acelaşi sex în timpul liber, masochist înţelegător în experienţe sexuale tragice, tip care şi-a pierdut virginitatea respectabilă undeva la 24 de ani, un căcat din Malta, anunţă interzicerea totală a fumatului în toate locurile publice de pe teritoriul UE, cel mai probabil până la sfârşitul anului. Decizia e motivată de grija pentru sănătatea cetăţenilor. Să o sugi! Grija pentru sănătatea mea mă priveşte, pentru că dau bani pentru asta! Read more…
Într-o noapte de ger crunt, iau un taxi de la unirii până la mine, undeva în berceni. Aparatul de taxat a pornit odată cu maşina dar, undeva pe drum, s-a oprit. Probleme tehnice, mă linişteşte taximetristul şi conduce mai departe. La finalul cursei, îmi cere 25 de lei. Zâmbesc blând, îi întind 15 lei, mai mult decât face, oricum, şi dau să cobor.
“Şi dacă Read more…
asta e o muistă
ţine să mintească mereu că e …
amintească
În duminica aia de acum două sau trei săptămâni, când s-au bătut ultraşii cu jandarmii şi oamenii protestau paşnic puţin mai încolo, am fost şi eu. Prima dată am coborât la unirii, unde era gaz din plin şi oameni alergând spre toate colţurile, dar nu ne-au lăsat să ieşim, aşa că am luat următorul metrou spre universitate. Într-un final, am ajuns în partea cu spitalul Colţea şi, după cinci minute, au început să ne alerge jandarmii, să arunce cu gaze, în fine, era un mic haos acolo. În celelalte părţi, oamenii protestau paşnic.
Aş vrea să fiu clar, ce am trăit eu acolo a fost un căcat, adică nimic. Read more…
Sunt de stânga, ca orice tânăr sub 30 de ani care se respectă. Sunt pacifist, multiculturalist, încurajez cu pasiune experienţele sexuale de orice fel. Mi-am cumpărat periuţă de dinţi biodegradabilă şi am renunţat la carne după ce o prietenă mi-a explicat cât de cool e să te caci verde leguminos. Nu dăunează mediului. Nu înţeleg de ce mai există bărbaţi care nu merg la salon, ieri am văzut un tip cu păr pe picioare. Dezgustător. Parcă am fi în evul mediu. Ţin să anunţ că plânsul alături de gagici la filmele romantice e la modă încă din 2010. Hellooooooo!!!!!! Read more…
Oamenilor care citesc chestia asta şi mă cunosc cât de cât, le spun atât: ăsta e un album de muzică electronică pe care l-am ascultat cap-coadă şi care mi-a plăcut. Şi nu numai că mi-a plăcut, mi-a plăcut chiar foarte mult. Având în vedere că mă cunoaşteţi, asta spune tot.
Oamenilor care citesc chestia asta, dar nu mă cunosc: The Devil’s Walk este o combinaţie de sunete electronice ambientale, lucrată cu cap şi talent, din care aş evidenţia Black Water şi Candil de la Calle. Mai multe nu pot spune, că muzica pe laptop şi sintetizator nu e chiar genul meu. Dar scriu despre el, deci merită. Read more…
